În fiecare an, pe 1 Mai, sătmăreanul se trezește brusc, cu stomacul gol și sufletul plin de întrebări: „Unde-s cei mai buni mici?” E o întrebare grea, filosofică, mai veche ca drumul spre Carei. Răspunsul? E mereu altul, în funcție de câte beri ai băut și dacă ai avut sau nu cu cine te certa la grătar.
Am pornit ancheta cu burta goală și optimism maxim, convinși că vom afla adevărul. Prima oprire, ca orice sătmărean cu simțul locului, a fost la dig, lângă Someș. Acolo, printre păturile cu flori, mesele pliante și o boxă urlând ceva ce semăna a Guță, micii se învârteau pe grătare improvizate cu o demnitate greu de descris. Un domn în maiou alb, pătat strategic cu muștar, ne-a șoptit cu superioritate: „Ăștia-s mici făcuți cu dragoste. Și bicarbonat.” Am crezut pe cuvânt. N-aveam de ales, deja molfăiam doi.
Dar marele adevăr despre micii de 1 Mai în Satu Mare nu stă în ingrediente, ci în context. Poți să ai carne de struț și usturoi din Tibet, dacă te chinuie cărbunii și îți curge grăsime pe adidași, tot degeaba. Cei mai buni mici sunt ăia făcuți de alții, în timp ce tu stai relaxat, cu o bere rece în mână, și dai sfaturi de la umbră: „Mai lasă-l un pic, vezi că-i crud în mijloc.” E o artă să comentezi fără să ajuți. Sătmărenii o stăpânesc perfect.
Pe 1 Mai, mititeii apar peste tot. La Someș, în grădină, pe balcon, pe bordura blocului. Balconul, mai ales, e spațiu sacru: acolo vecinul întoarce micii pe un grătar electric primit la nuntă, în timp ce-ți povestește de vremurile bune când se făceau mici și în fața școlii generale, fără frică de pompieri. Fumul se ridică până la etajul 8 și toți vecinii postează pe Facebook că au ieșit „la iarbă verde”.
Există și acei eroi tăcuți, bărbații care pleacă din bloc „doar după pâine” și revin pe 2 Mai, cu o privire rătăcită, o pungă cu semințe și un loz necâștigător (n.n. păcănele). Au uitat și pâinea, și sensul vieții. Dar jură că au mâncat mici… „undeva, nu mai știu exact, dar erau cei mai buni.” Asta e drama modernă: micii-s buni, dar memoria scurtă.
Verdictul? Unde-s cei mai buni mici din Satu Mare? Răspunsul e clar: acolo unde nu faci tu nimic. Doar bei bere, comentezi despre cărbuni și spui că „pe vremuri, altfel se făceau.” Iar dacă ai burta goală și ai norocul să n-ai grătarul tău, șansele să mănânci cei mai buni mici cresc exponențial. Asta e adevărata sărbătoare: să nu gătești și totuși să mănânci.
Să trăiți, să încingeți grătarele și să nu uitați: micii perfecți sunt ca fericirea — întotdeauna la vecinul.
(Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare)
