Un sătmărean pașnic, cu intenții nobile (doar voia să ajungă la Tășnad să se relaxeze), s-a trezit sâmbătă dimineața într-o aventură demnă de „Survivor”, dar pe patru roți. Ruta Mădăras – Terebești – Cig părea promițătoare… până când a dat nas în nas cu dușmanul public numărul unu: limitatoarele din cauciuc.
„Unele sunt civilizate, dom’le,” povestește el, cu tremur în voce. „Două jumătăți puse la distanță, treci frumos, nu-ți sare cafeaua din suport. Dar altele… mamăăăă! Legate pe ambele benzi, lipite una de alta, de parcă au vrut să facă saltea elastică pentru TIR-uri.” Exemplu concret: Pișcari și Eriu Sâncrai, adevărate fortărețe rutiere.
Sătmăreanul nostru a încercat viteze diferite: 50 km/h – zdrang! 40 km/h – zdrang, dar cu ecou! La final, a ajuns la concluzia că singura variantă sigură ar fi să treacă pe jos și să împingă mașina peste.
„Îmi e frică să nu stric mașina. Și cine plătește? Tot eu. Așa că îi felicit pe oamenii din Mădăras – acolo, cetățenii au făcut dreptate: au scos limitatorul bucățică cu bucățică, de parcă dezmembrau un Lego răzbunător.”
Concluzia sătmăreanului: „Nu vreau să mă plâng, dar dacă weekend-ul viitor vedeți un om cu mașina pe platformă, să știți că n-am pierdut la poker… am pierdut la limitatoare!”
(Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare)
