România a trecut la ora de iarnă, dar un corporatist din Satu Mare n-a fost informat. Sau a fost, dar a considerat că informația nu e „relevantă pentru business”. Așa că luni dimineață, sătmăreanul a ajuns la birou cu o oră mai devreme.
„Mă gândeam că s-a fluidizat și mai tare traficul din Satu Mare, odată cu noul sens giratoriu de lângă Restaurantul Tei. Era gol orașul! Ce bine merge economia când te trezești devreme!”, a spus el, zâmbind satisfăcut, în timp ce femeia de serviciu îl saluta mirată — singura care mai era activă la acea oră.
Când a intrat în open space și a văzut toate luminile stinse, a tras concluzia logică: „Probabil au trecut toți pe work from home.” Așa că a deschis laptopul, și-a făcut o cafea și a început să trimită e-mailuri motivaționale colegilor: „Hai să începem săptămâna cu energie!” — la 6:15 dimineața.
Când primii angajați au venit, în jur de 8, el era deja la a treia cafea și a doua rundă de autodebriefing. „Am făcut tot sprintul săptămânii în avans, acum doar mai optimizez.” Nimeni n-a avut curajul să-i spună că a venit cu o oră prea devreme.
„Să-ți zic sincer, eu nu cred în ora de iarnă. E o conspirație a somnoroșilor”, a declarat sătmăreanul.
Când i s-a explicat totuși că ora 4 a devenit 3, a clipit de două ori, a dat un mic „aha” și a conchis: „Atunci e perfect. Înseamnă că pot lucra mai mult fără să par nebun.”
Astfel, pentru unii, ora de iarnă înseamnă somn în plus. Pentru alții, înseamnă o oră în plus de Excel, KPI și iluzii de glorie corporatistă. Satu Mare a dat ceasul înapoi, dar el a dat drumul la Teams.
(Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare)
