Trăim vremuri moderne. Avem mașini electrice, telefoane care știu ce vrem înainte să tastăm și aplicații care-ți aduc ciorba la ușă. Dar există ceva ce nici inteligența artificială, nici progresul nu vor putea înlocui vreodată: bătutul șnițelelor de duminică dimineața.
Într-un apartament de pe strada Cloșca din Satu Mare, familia Mureșan păstrează această tradiție cu sfințenie. El – bărbat hotărât, în halat, cu ciocanul metalic în mână și privirea de luptător. Ea – calmă, dar vigilentă, supraveghind fiecare mișcare din bucătărie.
„Ioane, mai ușor, că nu trebuie să le trimiți pe orbită!”, strigă ea, în timp ce podeaua vibrează de la al cincilea șnițel.
„Lasă, femeie, că așa le făcea și mama!”, răspunde el, cu aerul unui maestru tradițional.
Sunetul metalic se împrăștie prin bloc, iar vecinii zâmbesc: știu că e duminică. Pisica s-a retras strategic sub canapea, iar uleiul așteaptă, fierbinte, momentul de glorie.
Când masa e gata, liniștea se așterne. El privește mândru farfuria, ea zâmbește complice.
„Foarte bine, dragă. Ai bătut ca un profesionist. Acuma, dacă tot ești în formă, poți să bați și covorul.”, glumește ea.
Lumea poate evolua cât vrea, dar în Satu Mare există legi neschimbate una fiind că șnițelul se bate.
