Un sătmărean preocupat de protecția mediului și, mai ales, de integritatea solului s-a săturat să vadă cum anumite ambalaje scapă de sub incidența Sistemului de Garanție-Returnare (SGR). După ce a reușit să adune mii de flacoane și să își rotunjească veniturile cu 50 de bani per recipient, acum vrea mai mult: să recicleze și ce nu se reciclează!
„Eu sunt un om corect. Dacă îmi dai 50 de bani, îți returnez sticla. Dar ce fac cu flacoanele de ulei de un litru? Sau de 2 litri? Am bucătăria plină! Și butoiașele de vin de 3 litri… Eu nu beau, dar le primesc de la prieteni, ca să nu le arunce la întâmplare. Aș vrea să le duc și pe astea la reciclat, dar nimeni nu le vrea! Am fost la supermarket, am băgat un bidon de 5 litri de apă în aparat, și știți ce mi-a spus? ‘Neacceptat!’. Păi cum așa, domnule?”, spune persoana din Satu Mare (foto – dreapta).
Omul nu se oprește aici și propune o listă extinsă de ambalaje care ar trebui incluse în SGR.
- Cutia de lapte – „Am băgat o cutie de lapte în aparat, am așteptat, am așteptat… nimic! Păi și ce fac cu ele? Le transform în cărămizi și îmi fac casă?”
- Borcanele înalte de la roșii pasate – „Am 15 în dulap, așteaptă o viață mai bună. Dar nici măcar la gunoi nu-mi vine să le duc, că poate într-o zi le vrea și statul…”
- Borcanele de murături – „Gogonelele sunt gata mâncate, borcanele stau degeaba. Le-am dat la rude, la vecini, la prieteni… și tot mai am! Ce fac, le transform în ghivece?”
- Cutii mari de iaurt, smântână și untură – „Cineva trebuie să tragă un semnal de alarmă! Nu putem arunca la nesfârșit aceste comori ale plasticului și sticlei!”
Sătmăreanul responsabil susține că ar vrea să discute cu autoritățile. Până când se va implementa un SGR extins, omul nostru rămâne cu un singur plan: să-și convingă prietenii să nu mai arunce nimic.
(Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare)
