Paștele este, pentru mulți români, nu doar o sărbătoare a luminii și a renașterii spirituale, ci și o perioadă în care au loc fenomene pe care unii le consideră miraculoase. În România, credințele populare despre „semnele divine” capătă o nouă viață în fiecare an, mai ales când apar relatări care sfidează explicațiile raționale.
Unul dintre cele mai cunoscute astfel de cazuri s-a petrecut în județul Satu Mare, la începutul anilor 2000, la Schitul Huta. Mai mulți credincioși au povestit că în noaptea de Înviere, chiar înainte de aprinderea lumânărilor, ar fi văzut o lumină puternică deasupra troiței din curtea schitului. Fenomenul ar fi durat doar câteva clipe, însă a fost suficient pentru a marca profund martorii.
Deși relatarea a fost preluată de presa locală din acea perioadă, starețul schitului, părintele Ioachim, a evitat să confirme public întâmplarea. Totuși, într-o declarație pentru o publicație sătmăreană, a afirmat:
„Dumnezeu are modurile Sale de a se arăta oamenilor credincioși.”
Astfel de povești alimentează convingerile populare despre caracterul sacru al sărbătorii pascale. De-a lungul anilor, în diverse colțuri ale țării, au fost relatate apariții de lumini neobișnuite, miresme inexplicabile în lăcașuri de cult sau chiar icoane considerate făcătoare de minuni, toate intensificate de atmosfera de mister și speranță care înconjoară Învierea.
