Andrei Feldorean este unul dintre cei trei săritori români calificați la Jocurile Olimpice de la Beijin 2022, China, alături de Sorin Mitrofan și Daniel Andrei Cacina. Marele eveniment debutează în primele zile ale lunii februarie, iar înainte de start am dorit să aflăm mai multe despre Andrei Feldorean.
Născut în 13 aprilie 2000, sportivul nostru din Săcele, județul Brașov, a sărit în aproape toate ședințele de calificare pe care le-a avut sezonul 2021-2022 de Cupă Mondială. Iar acum ne-a răspuns câtorva întrebări.
– De unde ideea de a practica acest sport puțin cunoscut în România? Cine te-a îndrumat?
– Când eram mic, abia ce începusem clasa I, făceam 3 activități (dansuri, karate și înot) presupun ca să scape mami de mine că aveam prea multă energie. După care, într-o zi la înot m-a găsit antrenorul meu Florin Spulber care a mers la mama mea și i-a spus că mă vrea în echipă. De la prima săritură am știut că asta vreau să fac și pe parcurs totul devine tot mai interesant și mai special.
– Care e cel mai mare vis al tău? Dintre “Icarii” moderni, care e favoritul tău?
– Încă nu am un vis aparte, cred că tocmai ce mi l-am îndeplinit. Tot ce îmi doresc este să ajung să mă calific mereu în top 30 și să progresez de la un sezon la altul. Preferatul meu este Ryoyu Kobayashi, probabil fiindcă este japonez (îmi place mult Japonia sau orice ține de ea). Dar pe lângă asta, tehnică lui este cea mai impecabilă și corectă. Asta îmi place, sinceritatea pe care o are în tot felul cum lucrează. Cel puțin eu asta văd și vreau să învăț.
– Cum se pregătește un săritor cu schiurile pentru competițiile importante?
– Pregătirea este cam aceeași și în concurs și în antrenament. Când vine o competite lăsăm puțin mai ușor antrenamentele fizice și ne concentrăm mai mult pe imitativ (să învățăm să folosim forța pe specific).
– În afară de săriturile cu schiurile, ce alte sporturi îți plac?
– Deja ski sărituri este la cel mai special nivel și mă bucur că fac acest sport, însă am și un loc 2, iar acesta este înotul. Îmi place să fiu liber în toată apă aia mare, la fel cum îmi place să fiu liber când zbor.
– Crezi că România are șanse să se bată cu marile “puteri” ale ski jumping-ului în perioada următoare?
– Încă suntem la început, abia de anul acesta am văzut ce înseamnă să fii în Cupa Mondială. Sunt alți factori micuți cărora până acum nu le dădeam importanță, și, ca să poți da 100% din tine mereu, cam ei fac diferența. Deci momentan avem de muncit mai mult ca până acum, dar cu capul pe umeri și răbdare.
– România participă la Jocurile Olimpice. Care sunt obiectivele echipei noastre? Personal, la ce te aștepți?
– Nu am așteptări și nu știu nimic despre obiective. Nu ne așteptam să ajungem aici, așa că lumea nu vreau să pună presiune pe noi, fiindcă este prima dată. Așteptări din partea noastră vor fi la următoarele jocuri olimpice. Până atunci, eu unul vreau să îmi fac săritura cea mai bună, să îmi demonstrez că am progresat, nu caut rezultat, el va veni dacă respect tot ce trebuie într-o săritură.
– Dacă nu ar fi fost săriturile cu schiurile, ce alt sport ai fi ales?
– Mai mult că sigur aș fi făcut înot.
– Dacă ai fi președintele României pentru o zi, care ar fi lucrurile pe care le-ai face?
– Să fiu președinte? Nici nu știu de unde să încep. Nu este nimic bine în România, dar ăștia suntem noi și trebuie să ne adaptăm.
– Ce le transmiți iubitorilor săriturilor cu schiurile din România?
– Tot ce pot să spun este că le mulțumesc frumos că sunt alături de mine, de noi toți… și că un simplu “succes” când vine de la oricine, este foarte bine-venit. Pur și simplu îmi dă și mai multă putere și mă motivează să trag și mai mult să ajung acolo sus.
