Luminița de la capătul tunelului tocmai a clipit: mai sunt doar 68 de zile până când grădinițele redeschid porțile și liniștea se va așterne, în sfârșit, peste sufrageriile devastate.
În Grădina Romei, epicentrul supraviețuirii parentale, bunicile rezistă eroic cu evantaie confecționate din reviste Lidl, în timp ce supraveghează nepoți care sapă tranșee în nisip și-și dau reciproc nisip în ochi „din dragoste”. Una citea o rețetă de plăcintă cu brânză, dar a fost brusc întreruptă de un atac de bulgări de pământ.
Mamele, cu o tonă de răbdare în minus, își numără în gând respirațiile ca la yoga și repetă mantra de supraviețuire:
„Mai sunt doar 68 de zile. Doar 68. Nicio criză nu durează veșnic. Și vara trece.”
Tații, la rândul lor, și-au activat instinctul de evadare. Unul tocmai și-a amintit că „trebuie urgent să duc uleiul la reciclat”, altul a plecat „până la benzinărie după șervețele” – deși avea trei pachete în geantă. Unul chiar și-a încuiat telefonul și s-a ascuns după un copac, prefăcându-se că are semnal slab.
Un tată, aflat în stare de levitație spirituală pe o banca din Micro 17, a fost trezit brusc de fiul său cu replica:
„Tati, nu mai vreau înghețată de mango cu sclipici. Acum vreau sorbet vegan de pitaya albastră.”
Satu Mare trăiește vara la intensitate maximă. Copiii râd, părinții plâng în tăcere și bunicile rezistă. E haos, dar un haos frumos. Mai sunt doar 68 de zile. 68.
(Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare)
