Un procent îngrijorător de pacienți spun că li s-a cerut mită sau au simțit nevoia să o ofere în spitalele sătmărene, în ciuda inițiativelor statului de a promova donațiile legale către sistemul medical.
Un fenomen adânc înrădăcinat în sistemul de sănătate din România pare să reziste cu încăpățânare reformelor legislative. Potrivit celei mai recente actualizări a proiectului civic „Harta Șpăgii”, realizată în luna mai 2025, județul Satu Mare înregistrează un procent de 4,67% al pacienților care au oferit sau cărora li s-a cerut mită în spitale – peste media națională de 4,21%.
Proiectul „Harta Șpăgii” a fost inițiat de activistul clujean Dragoș Vana și centralizează date din mii de răspunsuri anonime oferite de pacienți din toată țara, privind experiențele lor în spitalele publice.
Eforturi legale, rezultate minime
În contextul noii legi care permite cetățenilor să facă donații legale și transparente către spitale, autoritățile sperau că va scădea frecvența mitei informale. Cu toate acestea, cifrele actuale arată că aceste măsuri au un efect redus – cel puțin pe termen scurt.
„Deși există acum un cadru legal pentru susținerea financiară a spitalelor, mulți pacienți continuă să se confrunte cu practica șpăgii. Este clar că vorbim despre o problemă sistemică și culturală, care nu poate fi rezolvată doar printr-o lege. E nevoie de educație, transparență și toleranță zero față de mită”, a declarat Dragoș Vana.
Satu Mare, în topul județelor din zonă, cu cele mai multe șpăgi
În comparație cu județele învecinate, Satu Mare se află într-o poziție nefavorabilă:
-
Maramureș – 3,86%
-
Bihor – 3,87%
-
Sălaj – 2,98%
La nivel național, cele mai ridicate procente de mită s-au înregistrat în:
-
Dâmbovița – 9,29%
-
Olt – 9,17%
-
Vrancea – 7,53%
Pe de altă parte, cele mai mici procente sunt înregistrate în:
-
Tulcea – 2,15%
-
Mehedinți – 2,40%
-
Cluj – 2,55%
-
Timiș – 3,0%
Bucureștiul se apropie de media națională, cu un procent de 3,98%.
Statistica pentru județul Satu Mare confirmă că, în ciuda eforturilor oficiale, mita medicală rămâne o realitate. Cu toate că nu este un fenomen generalizat, procentul celor afectați este suficient de mare pentru a justifica intervenții mai ferme din partea autorităților locale și centrale.
Transparența în sistemul sanitar și încurajarea pacienților să raporteze astfel de practici rămân pași esențiali pentru a schimba cultura medicală din România.
